Interviu pentru Revista Psychologies
În mod cert o mașină ne ajută, ne oferă independență, confort, ajungem în locuri greu accesibile cu mijloacele de transport în comun, putem călători în voie în afara orașului. Însă unii oameni nu se pot împrieteni cu condusul. De ce se tem ei și care este rezolvarea?
A consemnat Cătălina Cristescu, psihoterapeut
De Andreea Ioana Gheorghe, psihoterapeut
- Dau vina pe trafic, pe felul în care conduc alții, de ce anumitor persoane le este greu să își asume frica de a conduce?
Asumarea, de multe ori, înseamnă și trecerea la acțiune. Atunci când dăm vina pe ceilalți, practic rezolvarea dificultății devine imposibilă, iar noi avem un avantaj, acela de a rămâne într-o zonă de siguranță.
Cel mai mare obstacol, este să vorbească și recunoască această teamă. Acest sentiment este susținut de un studiu cu 88 de voluntari, participanții descriind adesea sentimentul de rușine asociat cu dificultatea în condus, ceea ce îi oprește să vorbească cu prietenii și familia despre problema lor.
Asumarea fricii la volan, înseamnă asumarea unei „rușini sociale”, pentru că a conduce astăzi, reprezintă o necesitate și o activitate pe care mulți alții o practică cu succes. Dacă greșești la volan, ceilalți participanți la trafic te văd(stima de sine scade), pot deveni agresivi verbal și în gesturi, iar fiecare greșeală costă.
- Discutăm de un fond emoțional care poate predispune la teama de a conduce? (anxiosi, incredere in sine scazuta etc)
Putem discuta de un fond emoțional anxios care poate predispune la teama de a conduce. Din experiența cu clienții de la cabinet, o cauză principală resimțită și de care avem mare nevoie la volan, este încrederea în propria persoana și în capacitățile personale necesare în condus, mobilitatea atenției, coordonare vizual-motorie, timp de reacție, orientare, etc. De cele mai multe ori, persoanele care prezintă simptomele fricii de a conduce, au o încredere în sine scăzută și prezintă o teamă și în alte activități din viața de zi cu zi. De exemplu, nu se exprimă cu ușurință în public, nu încearcă cu ușurință ceva nou, etc.
De asemenea, sunt persoane cu o nevoie pentru control ridicată. În momentul în care sunt la volan și nu știu să conducă, se văd în incapacitatea de a face totul perfect și apare panica.
Frica de a conduce se transformă în fobie, prin evitare. Vestea bună este că frica de a conduce este un comportament învățat, deci acest moment poate fi depășit.
- Ce simptome pot avea aceste persoane când se urcă la volan?
O serie de indicatori ai fobiei de condus: palpitaţii cardiace, stare de rău, durere în piept, respiraţie accelerată, ameţeală, un sentiment de irealitate, picioare moi, transpiraţie puternică, gât uscat, auzul alterat.
Simți că nu ești atentă cât ar trebui, îți tremură mâinile, corpul. Când știi că urmează să conduci (fie și pe distanțe scurte), ai o stare de neliniște, simți că nu poți deține controlul, simți că „te deranjează” stomacul. Starea de panică apare ușor, de exemplu în curbe, în intersecții aglomerate.
Te gândești că nu poți fi atentă simultan la toți stimulii de pe traseu și să schimbi vitezele în același timp. Poate apărea teama de mașinile de pe sensul opus (în special de camioane) și destul de des sentimentul de…rușine.
- Nu conduc pentru că le este teamă să nu facă accident. Ce ascunde asta și ce se poate face concret? Și aici neîncrederea în sine își face simțită prezența. Mai exact neîncrederea în capacitățile personale de șofat. Dacă ți-e teamă să nu faci accident când intri într-o intersecție, e timpul să cunoști foarte bine regulile și semnele de circulație, astfel încât să știi cui să-i oferi prioritate. Poți exersa ca pasager, să gândești ca și cum ai fi șoferul pe tot parcursul drumului, să observi cât mai mulți stimuli (pietoni, manevrele mașinilor, semnalizări, puncte de reper). Fii atent la stilul de condus al șoferului și anticipează-i mișcările.
Cum era de așteptat, anxietatea este asociată cu o creștere a riscului perceput. Ideea generală este că șoferii care percep un risc scăzut de accident, vor șofa nesăbuit, în timp ce, aceia care percep un nivel ridicat de risc în aceeași situație vor șofa precaut. În ciuda diferențelor, ambele teorii susțin că atenția persoanelor anxioase este distrasă de la sarcină, prin grijile care le preocupă procesarea acțiunilor de șofat. Altfel spus, se urcă la volan cu neliniște și cu acest gând de teamă de accident, nu se mai pot concentra pe activitatea de condus, vor apărea greșeli, iar teama se va mări.
În acest caz, e foarte important să ne liniștim înainte de a porni la drum.
Scrie pe o foaie câteva afirmații pozitive despre abilitatea ta de a conduce calm și relaxat.
De exemplu: „Pot fi calm, confortabil și relaxat în timp ce conduc și să mă bucur de drum.”
Citește-le înainte să adormi și dimineața când te trezești, cu voce tare și imaginează-te conducând calm și relaxat.
Nu subestima puterea acestui simplu exercițiu.
De asemenea, înainte de a pleca la drum, realizează exerciții de respirație, astfel încât să îți liniștești ritmul interior și să pleci la drum, cu calm.
Frica apare în cazul în care cererile de sarcini depășesc capacitățile percepute de șofer, în timp ce anxietatea crește o dată cu mărirea conflictului șoferului între siguranță și viteză. Mesajul transmis de ceilalți participanți la trafic cât și a pasagerului din dreapta(care de obicei este tatăl sau soțul) că mergem prea încet devine o presiune pentru șoferul începător.
O mașină puternică nu este ușor de condus de cineva începător, pentru că simte că nu poate controla viteza cu care rulează mașina. O astfel de persoană trebuie să se uite prima dată la ritmul ei interior și să și-l accepte. Nu-i nimic, nu trebuie să mergi cu 130 km/h pe autostradă. Până te obișnuiești cu viteza, poți merge și cu 90 km/h în spatele unui tir. E important de reținut că tu ești cel care conduce mașina, nu mașina te conduce pe tine.
- Nu conduc pentru că le este teamă de judecata celorlalți, că nu sunt suficient de pricepuți etc. Ce ascunde asta și care e soluția? (inclusiv experienta cu cineva in dreapta si care a inceput sa tipe)
Evaluarea negativă a performanței șoferului este resimțită ca o amenințare a stimei de sine. Neplăcerea de a conduce este asociată cu un control redus și cu greșeli frecvente atunci când ne asistă în dreapta unul dintre membrii familiei (tatăl sau soțul) care „uită” că și el a fost începător și are pretenții de la tine ca și cum ai fi șofer cu experiență, avand diferite reacții negative (orice mică greșeală, se vede a fi catastrofală, oprirea motorului mașinii în intersecție se lasă cu țipete și jigniri), astfel apare neîncrederea în sine si rezultă frica de a mai conduce mașina (sentimentul de rușine asociat cu gandirea „eu nu sunt în stare să conduc”).
În această situație, este important să îți faci curaj să pleci singură la drum. Doar așa vei putea merge în ritmul tău de siguranță, vei putea gândi în liniște și îți vei crește autonomia.
Gândește-te cum o să acționezi dacă frica de eșec se adeverește fix în intersecție, prin oprirea motorului. Știind cum o să reacționezi, anxietatea scade. De exemplu: „Pornesc avariile, mă calmez și pornesc din nou mașina, apoi îmi continui drumul. S-ar putea să primesc claxoane, dar nu mă las intimidată, ci îmi urmăresc scopul de a ajunge acolo unde îmi doresc.”
Găsește-ți o motivație de a pleca la drum (să îți vezi părinții, să ajungi într-un loc dorit, să te întâlnești cu o persoană dragă);
Înainte de a pleca la drum, vizualizează drumul pe care îl vei parcurge într-o manieră pozitivă;
Frica la volan, apare și din neinformare. Cunoașterea funcționalității tehnice a mașinii, a noțiunilor elementare contribuie la creșterea sentimentului de siguranță. Pentru persoanele anxioase, reprezintă un mare ajutor înțelegerea funcționării mașinii. Dacă se aprinde un martor în bord de la lichidul de parbriz, să nu se panicheze că o să rămână în drum cu mașina, necunoscând simbolul.
- Nu conduc pentru că au avut în trecut o experiență neplăcută (au făcut/au văzut un accident). De ce ar fi asemenea experiență atât de marcantă și care e soluția?
Experiențele neplăcute în condus cum ar fi de exemplu accidentele, pot contribui la dezvoltarea anxietății la volan la anumite persoane și aici vorbim inclusiv de sindromul de stres post traumatic.
Merită să aplicăm următoarele tehnici care au rolul de a ne ajuta să devenim confortabili cu ideea de a conduce.
Dacă nu poți conduce deloc mașina, ai putea să începi prin a sta la volan în mașină, în parcare, cu motorul pornit. Repetă acest lucru până începi să te obișnuiești.
Următorul pas este să conduci încet în jurul casei, blocului și să faci asta până când te simți confortabil să mergi și mai departe.
O asemenea experiență poate ne-a schimbat viața și este important să îi acordăm atenția meritată, prin apelarea la un psihoterapeut ce ne poate ajuta să depășim impactul puternic resimțit.
- Care ar fi acel mic ghid psihologic după are să se ghideze șoferii începători tocmai pentru a nu dezvolta această teamă de condus?
Să nu evite condusul, să aibă curaj să plece singur/ă, fără a avea pe cineva în dreapta, tocmai pentru a-și întări încrederea în sine, contrar a ceea ce cred șoferii începători și familia lor și să exerseze foarte mult condusul. Cunoașterea regulilor de circulație, cunoașterea tehnică a mașinii ajută în situații concrete, cât și la creșterea sentimentului se siguranță.
Așadar, cu toate aceste soluții la îndemână, rămâne doar să acționezi, pentru că frica de a conduce, se învinge cu mâinile pe volan!
O alta varianta a articolului o puteti gasi si pe: