Ce aud foarte des în cabinet?
Cum cineva suferă și-i apar o mie de alte gânduri (negative, bineînțeles) după ce o persoană „intră cu bocancii” în cele mai intime situații din viața ei.
„Când faceți un copil?”
Ca psiholog, îmi place să cred că persoana care întreabă, are cea mai bună intenție, de a face cunoscut faptul că este minunat să ai un copil. Adică, așa a fost pentru ea sau așa i-au zis și ei, alții.
Însă această întrebare nu ar trebui pusă niciodată unei femei sau unui cuplu. De ce? Pentru că blochează, răscolește și poate trezii o suferință.
Crezi că dacă pui această întrebare cuplul zice: „Aaaa era ceva ce uitasem să facem: un copil! Bine că ne-ai amintit, că noi nu știam!”
Decizia de a avea sau nu un copil, de asemenea și momentul conceperii sau adopției aparține doar cuplului. Atât! În rest, dacă nu ți se spune, nu întreba. Cuplul nu face un copil nici pentru bunici, nici pentru prieteni sau pentru că așa trebuie.
Gândește-te că sunt femei care nu pot avea copii. Pentru ele, este o întrebare inimaginabil de dureroasă (mental, emoțional, fizic). Nu se simt integrate, simt că ceva este în neregulă cu ele, se modifică relația cu propria persoană, cu partenerul, stima de sine scade, pot aparea reproșurile din ambele părți.
Cu toate că poartă în suflet multe întrebări și gânduri despre rolul lor ca femeie, despre rolul lor ca soție, peste toate astea, cineva le întreabă atât de firesc când fac un copil, și la piață, când se întâlnesc după un timp.
-Și, ai copii?
-Nu.
-Vai, dar de ce nu faceți unul?
Gândește-te că e posibil ca o femeie pe care tocmai ai întrebat-o asta, să fi aflat că tot procesul prin care a trecut cu fertilizarea in vitro, nu a fost cu succes. Sau că, a pierdut o sarcină.
Sunt femei care fac tot posibilul pentru a avea un copil, atât prin tratamente cât și financiar, ani de zile. Bineînțeles, nu ai de unde să știi asta, pentru că nu pun anunț pe facebook. Cum spuneam, e ceva intim, e legat de cuplu.
Tot universul interior al femeii se prăbușește. Pot apărea întrebări care tot rulează și nu își găsesc un răspuns. Și într-un final, ajung la psihoterapie poate cu anxietate, poate cu atacuri de panică sau cu depresie.
Sunt cupluri care pur și simplu nu se consideră pregătiți să aibă un copil, nici mental, nici emoțional, nici financiar.
Sau, își doresc o carieră și până nu ajung acolo unde și-au propus, nu renunță.
Sau, pur și simplu se simt atât de bine doar ei doi încât nu au nevoie în acea etapă a vieții lor, de un copilaș.
Și în aceste cazuri, ÎNTREBAREA creează presiune cuplului și transmite ideea că este ceva în neregulă cu ei, cu fericirea lor, cu liniștea lor, cu dorințele lor, sau cu sentimentul că se nu se simt pregătiți pentru un copilaș.
Dragilor, nu aveți nicio problemă!
De obicei, în acest moment, un partener va fi mai vulnerabil la această idee și o va comunica partenerului. Partenerul va reacționa conform ideii create împreună de ei doi până atunci și uite așa, subiectul acesta contribuie la distanțarea lor.
De reținut! Întrebarea poate contribui la menținerea unei suferințe sau la activarea unor întrebări negative despre propria persoană , viață și cuplu.