Mă întreabă unele persoane care solicită consiliere după ce au stat săptămâni sau poate luni în investigații medicale, iar rezultatele sunt bune: „Pai și de la anxietate să am aceste stări? Parcă nu îmi vine să cred. Tensiunea psihică să fie așa puternică? Să-mi bată inima atât de puternic sau să nu mai pot manca? ”
-DA.
Ce este anxietatea?
Anxietatea este un sentiment chinuitor de neliniște, tulburare sau spaimă. Ca reacție fizică și emoțională față de o temere, anxietatea poate fi rațională, bazată pe un eveniment real sau irațională, bazată pe un eveniment anticipat care poate să nu aibă loc, atunci când nu se întreprinde nicio acțiune corespunzătoare. Iolanda Mitrofan (1999) definește anxietatea ca o teamă fără obiect, ca o neliniște care este însoțită de tensiune intrapsihică, de agitație, iritabilitate și de simptome somatice.
Un anumit nivel de anxietate ușoară, nerealistă și irațională face parte din viața majorității oamenilor și pare a constitui o parte inevitabilă a personalității umane. Emoțiile nedorite și neplăcute sunt într-adevar experiențe firești, de așteptat în viața de zi cu zi a majorității oamenilor. Foarte adesea aceste emoții sunt agravate prin insistarea asupra spaimei legate de ce anume ar putea însemna ele.
La un nivel mai profund, anxietatea înseamnă teama de non-existență, care poate fi teama de moarte, dar și un sentiment de inutilitate și un sentiment puternic de vinovăție (Steward, 1998).
Anxietatea se transmite genetic?
Cu privire la aportul eredității în transmiterea anxietății, studiile efectuate pe gemenii monozigoți sunt cele mai relevante. S-a dovedit că tulburările anxioase au o rată scăzută a eredității. Cu privire la rolul factorilor de mediu, aceștia sunt puternic implicați în etiologia tuturor tulburărilor anxioase și al fobiilor (Kendler et. al., 1992).
Studiul anxietății în situații evaluative arată că stresul generează tendința subiecților spre nevrozitate în ceea ce privește un posibil eșec. Acest lucru favorizează focalizarea atenției spre sine, ca participant la sarcină și nu duce spre rezolvarea sarcinii. Evaluarea negativă a performanței subiectului este resimțită ca o amenințare a stimei de sine (Nut, 2003). Cu alte cuvinte, în situații stresante, te poti bloca asupra propriilor senzații, gânduri negative, astfel că ele se accentuează și nu mai reuști să „ieși” și să duci la bun sfârșit activitatea. În plus, acest eveniment, scade încrederea în sine și apare frica de a nu se mai repeta acel lucru.
Cum se manifestă anxietatea?
Persoanele anxioase manifestă următoarele caracteristici: sunt mereu în alertă, reacționează exagerat față de zgomote, se simt neajutorate în fața unor pericole reale sau imaginate, starea lor sufletească alternează între speranță și disperare.
Indicatori tipici ai anxietății sunt: paloarea pielii, transpirația sau mai rar, îmbujorarea; transpirarea palmelor; uscarea gurii; dilatarea pupilelor, accelerarea pulsului; accelerarea nejustificată a ritmului cardiac la eforturi slabe; tensiunea musculară; amețeli, contractarea pieptului și gâtului,”nod” în stomac; diareea sau vărsăturile; senzația de gol în stomac; dorința de a urina frecvent; senzația membrelor de „gelatina” ; pierderea interesului sexual sau incapacitatea actului sexual .
Anxietatea se mai caracterizeză prin: tremurături, bâțâială, tensiune, transpirație, amețeală, senzații de iritabilitate și neliniște. În mod frecvent, se manifestă ca fiind rezultatul contradicțiilor dintre dorințe, plăceri, fapte din viață, credințe sau roluri pe care un individ trebuie să le joace. Cu cât sentimentul de neajutorare și nehotărâre este mai disperat și decizia între cele două forțe opuse este mai dificilă, cu atât anxietatea va fi mai severă (Steward, 1998).
Indivizii profund afectați de anxietate sunt prinși într-un proces asupra căruia par să nu dețină niciun control. Epuizarea este inevitabilă. Cu cât anxietatea este mai severă, cu atât erodează mai mult toate aspectele vieții individului, acesta fiind mai puțin capabil să funcționeze eficient. Energia sa psihică este copleșită de sentimente de anxietate, astfel gândirea devine neclară, fiindu-i afectată capacitatea de a acționa, de a rezolva probleme, diverse sarcini. Are loc o luptă interioară, iar sentimentul constant de presiune legat de sentimentul de a nu face față, conduc la epuizare și senzația de înfrângere.
Ce efect are stresul asupra anxietății?
Simptomele și semnele anxietății sunt amplificate în perioadele de stres. Acest lucru este posibil deoarece stresul ne diminuează rezistența și ceva care în mod normal nu ar fi o problemă, capătă proporții uriașe. În momentele de stres, mecanismele noastre defensive normale sunt slăbite, permițând anxietății să iasă la suprafață. De multe ori, oboseala duce la anxietate și este cauzată de încercarea de a face prea multe. Semnele și simptomele includ: cefalee, constipație, coșmaruri, diaree, dificultăți cu somnul, dificultăți sexuale, dureri de spate, fobii, gânduri nedorite, hipertensiune, insomnie, iritabilitate, mânie, migrene, mâncat compulsiv, oboseală, obsesii, ostilitate, slăbiciune fizică, spasme musculare, stomac bolnăvicios, temeri, ticuri, tremurături, ulcere. Anxietatea operează pe 3 planuri: fiziologic, cognitiv și psihologic. Cu cât anxietatea este mai mare cu atât cele 3 planuri vor fi mai deformate.
Câteva exemple de comportamente:
Nu mă duc să mă întâlnesc cu persoane noi sau pe care nu le-am mai văzut demult timp de teama să nu am acele stări. M-aș face de râs, nu aș știi ce să le explic că se întâmplă cu mine.
Nu ma duc singură să alerg. Dacă mi se face rău?
Imi este frică de examene și tot timpul somatizez: nu pot sa ma odihnesc, am diaree sau constipatie, ma doare stomacul, nu mai mananc sau mananc compulsiv.
Nu încerc lucruri noi din teamă. De exemplu să mă înscriu la un curs. Mi-e teamă că nu mai pot să învăț.
Nu sunt niciodată mulțumit/ă de mine, chiar dacă am obținut rezultate bune. Atribui altor factori reușita mea.
Nu mai pot sa dorm, am gânduri nedorite, negative care mă opresc din a funcționa așa cum îmi doresc.
Mi-e frică să conduc.
Mi-e frica să călătoresc cu avionul.
Etc.
Poate vă regăsiți mulți în descriere, dar important este nivelul anxietății și dacă ce anume mă oprește să fac, îmi provoacă o neplăcere în propria viață. De exemplu, prietenii mei merg într-o excursie la Paris în care mi-aș dori să merg dar frica de avion mă oprește în a călători și a avea noi experiențe. Sau mă deplasez cu mașina pentru a evita avionul. Si atunci voi fi mai obosit decât restul grupului, voi pleca mai devreme cu o zi sau voi întârzia o zi și tot așa. Un alt exemplu: Mi-ar ușura mult activitatea de zi cu zi daca as conduce masina, dar nu fac acest lucru pentru ca imi este frica sa conduc.
Anxietatea este vindecabilă. Psihoterapia joacă un rol foarte important si decisiv. Sunt unele forme ale anxietății unde psihoterapia este de ajuns și unele forme unde este necesar tratamentul medicamentos dat doar de medicul psihiatru în urma unei consultații și bineînțeles, alături de psihoterapie.
Orice întrebări aveți, le aștept cu mare drag în comentarii sau mesaje private.